Povestea copiilor

A fost odată… o fetiţă pe nume Ana. Ana avea 4 ani, o familie mai puţin norocoasă şi un pătuţ într-un centru de plasament, plin de copii voioşi. Până într-o bună zi, când centrul de plasament s-a desfiinţat…

Atunci a început povestea Asociaţiei Ana şi Copiii. În anul 2006, când cei 20 de copii au fost reintegraţi în familii, îngerii lor păzitori au pornit în căutarea unor oameni cu viziune şi suflet mare. N-a durat mult până i-au găsit şi s-au apucat împreună de treabă. În scurt timp, au pus pe picioare o organizaţie nouă, cu scopul de a preveni abandonul familial şi şcolar. Aici, copiii de toate vârstele îşi dau întâlnire, în fiecare zi, cu voluntari de toate vârstele. Copiii găsesc la Asociaţia Ana şi Copiii o uşă deschisă de fiecare dată, sunt trataţi cu respect, primesc înţelegere, îşi fac prieteni, capătă curaj să meargă înainte şi speră la o viaţă mai bună atunci când vor creşte mari. Pictează, modelează, învaţă unii de la alţii şi se bucură de roadele muncii lor.

Merg împreună în tabere, în excursii, la muzeu, la teatru. Primesc ajutor în pregătirea temelor pentru acasă, consiliere psihologică, rechizite, încălţări, hăinuţe şi tot ceea ce le este necesar să meargă la şcoală. Cele două mese zilnice pe care le primesc sunt pentru ei singura hrană de care au parte întreaga zi. Copiii mai mari le poartă de grijă celor mai mici. Îşi sărbătoresc împreună notele bune, mai puţin bune, ziua de naştere şi reuşitele la olimpiade.

Cu părinţii păstrăm o legătură strânsă. Ne dorim să le fim îndrumători şi parteneri în creşterea copiilor. Părinţii primesc sprijin material, medical, juridic, ajutor în găsirea unui loc de muncă şi, sperăm noi, speranţă…

Din 2006, Ana, copiii şi Asociaţia au crescut. Tot mai mulţi prieteni ni se alătură. Acum avem în grijă 250 de copii, 100 de familii defavorizate şi o echipă mare de voluntari. Iar îngerii păzitori ai copiilor nu stau degeaba: caută în continuare suflete frumoase, care abia aşteaptă ocazia să se implice. Vă aşteptăm şi pe voi, de câte ori puteţi, să le fiţi alături acestor copii. O să vedeţi că orice lucru micuţ este, de fapt, un lucru mare.

Atât de mare cât zâmbetul unui copil!