Cum a început totul?

A fost odată o fetiţă pe nume Ana. Ana avea 4 ani, o familie mai puţin norocoasă şi un pătuţ într-un centru de plasament, plin de copii voioşi. Până într-o bună zi când Centrul de plasament s-a desfiinţat. Atunci a început povestea Asociaţiei „Ana şi Copiii”. În anul 2006 când cei 20 de copii au fost reintegraţi în familii, îngerii lor păzitori au pornit în căutarea unor oameni cu viziune şi suflet mare. N-a durat mult până i-au găsit şi s-au apucat împreună de treabă.

În scurt timp au pus pe picioare o organizaţie nouă cu scopul de preveni abandonul şcolar şi familial. Aici, copii mai mici şi mai mari îşi dau întâlnire în fiecare zi cu voluntari de toate vârstele.

Asistentul social trece pragul caselor unde aceştia locuiesc împreună cu fraţii şi părinţii lor pentru a înţelege cât mai bine de ce au ei nevoie şi cum îi putem ajută noi. De cele mai multe ori casele acestora nu sunt ceea ce ştim noi că înseamnă o casă, sunt improvizaţii în care se confruntă cu frigul, umezeală, lipsa confortului şi împart cu ceilalţi membri ai familiei un spaţiu foarte mic care ţine loc de dormitor bucătărie, baie şi loc de făcut teme.

Chipurile copiilor ţi se întipăresc în minte: sunt frumoşi, cuminţi, învaţă bine şi îşi ascultă părinţii, dar şi pe doamnele de la centru.
Cei mici găsesc la “Ana şi Copiii” o uşa deschisă de fiecare dată. Sunt trataţi cu respect, primesc înţelegere, îşi fac prieteni, capătă curaj să meargă înainte şi speră la o viaţă mai bună atunci când vor creşte mari. Pictează, modelează, învaţă unii de la alţii şi de bucură de roadele muncii lor. Merg împreună în tabere, excursii, la muzeu, la teatru, primesc ajutor în pregătirea temelor pentru acasă, consiliere psihologică, rechizite, încălţări, hăinuţe şi tot ceea ce le este necesar să meargă la şcoală.

Cele două mese zilnice pe care le primesc sunt singură hrană de care au parte întreagă zi. Copiii mai mari poartă de grijă copiilor mai mici. Îşi sărbătoresc împreună notele bune, micile reuşite de zi cu zi, ziua de naştere şi rezultatele la olimpiade.

Cu părinţii păstrăm o legătură strânsă. Ne dorim să le fim îndrumători şi parteneri în creşterea copiilor. Părinţii primesc sprijin material, medical, juridic, ajutor în găsirea unui loc de muncă şi, sperăm noi, speranţa.

Din 2006, Ana, copiii şi Asociaţia au crescut. Tot mai mulţi prieteni ni se alătură. Acum avem în grijă 317 copii, 100 de familii defavorizate şi o echipa mare de voluntari. Îngerii păzitori ai copiilor nu stau degeaba. Caută în continuare suflete mari care abia aşteaptă să se implice.

Numărul solicitărilor de sprijin creşte zi de zi şi ne-am dori să putem să ajutăm cât mai mulţi copii, dar nu depinde doar de noi. Cu experienţă acumulată în cei aproape 10 ani de activitate şi cu sprijinul prietenilor de nădejde, care ne-au fost alături în toţi aceşti ani, am decis să construim un centru nou, un centru care va primi un număr de minim 100 de copii din medii sociale defavorizate care merg la şcoală, dar care nu au resurse materiale, suport emoţional, ajutor la teme , hrană şi rechizite, hăinuţe, încălţări. Centrul de Exceleinta în educaţie va fi o casă unde copiii vor avea spaţiul, liniştea şi sprijinul necesar pentru a creşte mari, frumoşi, sănătoşi şi oameni de bine.
Aşa arată, transpus în imagini, visul pe care dorim să îl transformăm în realitate.

Va aşteptăm să luaţi parte la acest proiect, să ne vizitaţi şi ori de câte ori puteţi să fiţi alături de noi. O să vedeţi că orice lucru micuţ este de fapt un lucru mare, atât de mare cât zâmbetul unui copil.

”Educația este cea mai bună provizie pe care o poți face pentru bătrânețe!” (Aristotel)

Translate »
Visit Us On Facebook